dragonslayer stories

Fiind un tip lipit cu super glue de net si tv, sunt vocal in ceea ce priveste preferintele mele televoyeuristice.
La mama acasa: Vorbe grele, Sinteza Zilei, Discovery Channel - cablu. Stop. Restul, niste imitatii prost de tot facute...
Dincolo de balta: Survivor, Amazing Race, The apprentice, Letterman - cablu, net. Superbe, abia astept noile sezoane in toamna 2009.
Bine, veti zice, dar acolo e mama reality tv-ului. Nu incape comparatie, dom'le.
Cateva observatii:
In primul rand, tipii care au creat genul nu-i zic reality tv, ci unscripted reality drama tv show. Observati de ce se zice reality tv, nu?
Number 2, ce am enumerat sunt creme de la creme, mai sunt si altele, sunt show-uri de factura britanica, licentiate apoi si dezvoltate la un nivel superior in USA, peste 20-30 milioane audienta pe sezon. Rebuturi sunt insa si la ei cu sutele...
In al treilea rand, la noi s-a incercat, a prins ceva... si apoi au venit puhoi toate schemele si rebuturile posibile; doar trebuie recuperati de undeva banii, daca in America nu se scoate mare lucru.
Pana si polemic show-urile de la noi imita de pe la altii, chiar daca o fac la un nivel profi.

Pana cand se va lansa ceva de Doamne ajuta la noi, vizionare placuta si sa va fie net-ul la 2 mb/secunda.

Sunt un avid cinefil. Cel putin 2-3 bucati pe saptamana. Asa ca m-am hotarat sa scriu despre cea ce vad. Pentru cei ce intra, degustibus non disputandum!
Saptamana aceasta:

Shot through the Heart: destul de dezamagitor in unele aspecte, super in altele. Povestea a doi sportivi, unul sarb, altul musulman, ambii din Sarajevo, campioni de tir ai Iugoslaviei, care, prin voia razboiului, devin adversari si se vaneaza unul pe celalalt prin luneta pustii. Filmului ii lipseste insa cateodata nervul, iar atmosfera pare cateodata fortata. Fazele de actiune sunt insa bine filmate. Cel mai bine sunt relevate ,cred eu, rupturile emotionale cauzate de razboi, care duce in final la confruntare si la uciderea inevitabile a unuia dintre cei doi de catre celalalt.
Filmul este inspirat din fapte reale: locuitorii din Sarajevo , asediati intre 1992-1995, au trait sub focul continuu a sute de lunetisti sarbi si al mortierelor. Pentru a fi ordonat dezlantuirea unei campanii sistematice de terorizare a populatiei civile, geenralul Stanislav Galic din armata sarbilor bosniaci a fost condamnat pe restul vietii(!!) de TPI. Iar una din strazile din Sarajevo devenise "Snajper Alley".....

The man with the Iron Mask: varianta cu DiCaprio. Slab, dom'le, slab! Mult mai tare mi s-a parut varianta veche cu Richard Chamberlaine. Mult mai cu "nerv". Ca sa nu mai spunem de acuratetea istorica. La pamant varianta moderna. Film a parut un mare fals de la un capat la altul.

See you next week!!!

Am stat, m-am gandit, m-am invartit. Pana la urma, trebuia s-o fac, sa spun tare: CE ma deranjeaza pe lumea asta?
Nesimtirea - dar asta cred ca ne deranjeaza pe toti; inclusiv pe autorii nesimtirilor...
Marlania mioritica, in special a alesilor natiunii; d-l ciutacu si d-soara andreea pana stiu de ce...
Incultura din ce in ce mai vizibila...
Rautatea din oameni...
Cat de uniti am fost si cat de duri am devenit...intre noi...homo hominis lupus
Lipsa de spirit civic...asta se vede mai ales la oras...
Lipsa de minima educatie a limbajului...mai ales lipsa proprietatii termenilor... si ce limba savuroasa avem si o masacram continuu..Pruteanu vivat!
Celor certati cu sapunul, apa si deodorantul - ar trebui sa va fie rusine
Celor rusinati de nesimtirea, marlania sau nespalarea altora - ar trebui sa la fie rusine de lipsa lor de reactie
Apatia si indiferenta, si fata de noi, si fata de cei din jur, si fata de traditii, valori, monumente, natura...
Hotia celor pusi sa-i prinda pe hoti...si nu numai
Materialismul feroce in care am cazut...unii cred ca o sa-si ia garda de corp de frica ca-i va bate Dumnezeu
Mizeria de langa noi, dintre noi, din noi...
Tristetea. Am uitat sa radem , sa glumim, sa ne bucuram...
Violenta. Pumnul tine loc de multe azi. Si cand ma gandesc ca unii s-au jertfit acum douazeci de ani si din cauza asta, de a nu mai fi la cheremul pumnilor.
Fariseismul si ipocrizia...Exemplu edificator:"Vai, ce bine era pe vremea lu' Ceasca...pe dracu' era"
Dar, si asta este poate cel mai rau lucru, ma deranjeaza cat de ingusti la minte devenim...intoleranti, xenofobi, rasisti chiar. Am mai avut noi derapaje d-astea, dar s-ar putea sa le vedem din nou si urat de tot...
In fine, mi s-a urat ca sa fiu aratat cu degetul de toata Europa.
Europa sa -si vada lungul nasului, ca au si ei uscaturile lor si consider ca ai lor sunt mai rai. Mai bine sa fim hoti decat teroristi, rasisti, fascisti, criminali sau mai rau...

Da, pentru tura mea numarul 2 pe munte au trebuit sa treaca 12 ani. Valurile vietii m-au lasat sa drumetesc prin tara si prin lume, dar nu si pe munte.
Am profitat de o sedere la tratament in sept. 2006 ca sa incerc cateva trasee de o zi pe langa Herculane.Spre surprinderea mea , nu au fost chiar usoare.
Traseul 1: Biserica Catolica - Pestera cu Aburi, triunghi albastru. Pe langa Biserica Catolica urc scarile din dreapta si descopar marcajul, pe care il urmez cu sfintenie pana la un indicator "spre grota cu aburi". De aici se urca in serpetine ample pana la un punct de belvedere, numit pompos vf. Ciorici(413m). De sub acest punct se cobora , pe o poteca super abrupta la sus-numita "Grota" - nimic spectaculos, bun prilej sa-ti rupi picioarele, dar peisajul vaii Cernei este spectaculos.
Traseul 2: sunt pe acolo niste izvoare, Diana 3,Munk(spectaculos perete de catareala, 45 m!!) etc. Exista un traseu(punct galben) care le uneste - vreo 30 de minute de mers - si apoi se ajunge intr-o imensa poiana numita Platoul Coronini. De acolo subsemnatul a urcat spre creasta muntilor Cernei pe marcaj punct rosu, cand lin, cand abrupt, si apoi din creasta se poate ajunge la Poiana cu Peri. Pustietate si...serpi. Peisaje ok, paduri cat vezi, munti la fel. Lipsa echipament foto.....
Traseul 3: Herculane - Crucea Alba-spre Fantana Jelarau(punct albastru).Din drumul de centura de deasupra statiunii se intra pe niste trepte in traseu; traseul urca intai pe serpetine spectaculose prin padurea de fagi si apoi iese pe grohotisurile de la baza Marelui Abrupt. Atentie mare la raul de inaltime! Dupa 1 ora am ajuns la Crucea Alba(529 m alt.)Privelistea face toti banii; din nou, lipsa foto se simte la greu(remediat intre timp, dar... ce pacat!). Pini negri si hauri. Urme de incendiu masiv de padure.
Dupa ce m-am prabusit un pic pe acolo, am continuat pe ...Valea Jelarau, credeam eu. Lipsa de experienta m-a facut insa sa gresesc marcajul si sa o iau pe Cararea Pisicii, eroare rapid remediata printr-o retragere inapoi la Crucea Alba; nu da alta, dar nu aveam nici antrenamentul, nici echipamentul necesar. Superb peisaj, serpi cat cuprinde(vreo cinci, lejer...).
Traseul 4: Strandul Sapte Izvoare - Ogasul lui Roset - Cascada Cociului.(punct rosu) 2 ore.
Antrenamentul din zilele anterioare si-a spus cuvantul si am atacat prin ziua a cincea a un traseu mai dificil, dar accesibil. De la strand se merge pe sosea cam 1km pana se intalneste pe mana dreapta un parau - Rosetul. De aici incepe traseul, la inceput prin fanete si poieni, apoi printr-o padure deasa de fagi. Panta este deosebit de dura si stancoasa spre final si se termina la baza peretelui Cociu(verticala 200m); pe acest peret cade cea mai mare cascada din Romania, Cascada Cociului, cadere 120m. Cascada te lasa fara cuvinte, peretele si mai si... Catareala(4-5 dificultate) si frumusete cat cuprinde, dar numai pentru aia care pot.
Muntii Cernei si Muntii Mehedinti, chiar mici fiind, sunt spectaculosi; din pacate, marcajele proaste si nesimtirea unora sunt la ele acasa.
Traseele le-am facut in solitar; personal, nu recomand, dar n-am avut cu cine(nici azi n-am, dar asta este o alta story).
Recomand ca echipament: bocanci tapeni, bete de sustinere, harta cat mai buna, apa cat cuprinde si ...curaj. Sfat: nu zgandariti viperele. In poze par mici si cuminti, dar in realitate nu-i chiar asa.
Din Herculane am urcat apoi la Baia de Arama si apoi la Tismana, Horezu si Bistrita. Din departari Parangul si Buila parca te ademenesc cu cusmele lor de paduri si nea... Sometimes, maybe!

Intai sa ma prezint.... Radu, nascut 19.11.1976, Slatina, Olt, 1,72m, ochi caprui-verzi(dupa anotimp).
Pasiuni: istoria, muzica buna, filmele bune, cartile foarte bune(junk-urile nu ma pasioneaza), turele(oriunde, numai drum sa fie). De gustibus non disputandum!!!
Pe la anul 1994, noiembrie, pe mine si colegii de liceu ne-a apucat nebuneala de o tura pe Valea Prahovei, Busteni mai exact. Plecare vineri, retur duminica. Pe atunci totul OK, nu cazanul vrajelilor de azi...Fugit tempus!
Sosim la Busteni pe dupa-amiaza si ne cazam la niste vile BTT, parca(de, 15 ani, hard-disk-ul nu mai merge chiar ok!). Chitareala, vinareala, cascada Urlatoarea , discoteca, baba oarba, popa prostu' pe pedepse..., in fine, you got the picture.
Pe la sapte dimineata, sambata, ne-am trezit din prostii si hai pe munte.(adica, obiectiv cabana Babele). Urcam la telecabina si de acolo incepem traseul prin padure si apoi pe Jepi(Mari sau Mici). Vreme de ...plaja: ploaie, apoi ninsoare abundenta , ceata, vizibilitate 25 m, noroi, stanci umede, zapada...o incantare. Harta 0, echipament 0, inconstienta 100%.
Ne ia cam 5 ore bune sa ajungem pe platoul Bucegilor; viscol de toata frumusetea, dar, apoi, ca la un semn, senin, soare, Babele, Sfinxul....Poze de grup si fuguta la vale ca se opreste telecabina.
Cu ce-am ramas? Poze nula, tipul cu aparatul a "reusit" performanta de a voala filmul; dar cu sete de a urca pe munte si, in general, de a calatori. Obligatoriu echipament; mersul in patru labe nu e chiar ideal.